premonition

Era linişte …am închis ochii încercând să adorm în braţele tale…

Îţi simţeam privirea urmărindu-mă nedumerită…

Aş fi vrut să ştiu la ce te gândeşti.

Am rămas nemişcată încercând să savurez clipa ce ştiam că nu avea să se mai repete vreodată.

Eram uimită de tacerea dintre noi.

Ca şi cand ai fi cunoscut gandurile mele,m-ai luat de mana,

Parcă dorind să mă calmezi.

Atingerea ta a fost tandră şi părea că adânceşte tăcerea în care ne aflăm.

Simţeam că nu mă pot mişca,

De parcă o intoarcere a capului sau o simplă mişcare a mâinii

Ar fi distrus iremediabil momentul în care mă simţeam pierdută…
Am deschis ochii şi am realizat că mă priveai…

Cu aceeaşi căldură cu care m-ai obişnuit atâta timp.

Mâna ta mi-a părăsit mâna şi a început să-mi atingă faţa

De parcă trăsăturile mele ar fi fost o hartă ce trebuie înţeleasă şi descoperită.

Degetele tale s-au oprit în apropierea buzelor mele,

Au schiţat un gest de a le atinge dar s-au retras timide.
Te-am privit încercand să înţeleg timiditatea ta,

Dar pentru câteva momente mi-ai evitat privirea,apoi am înţeles.

Am început să îţi mângâi mâna şi am ţinut-o la pieptul meu

Încercând să te fac să înţelegi de ce inima îmi bate atât de tare.

Mi-am pus braţele în jurul gâtului tău şi ţi-am apropiat chipul de al meu,

Simţind o oarecare rezistenţă din partea ta.

Simţeam cum respiri,fiind coplesită de prezenţa ta.

Ţi-am mângaiat obrazul dându-ţi de înţeles că a ta trebuie să fie urmatoarea miscare.

Am avut un sentiment brusc de cădere în momentul în care m-ai sărutat.

Singurul lucru care mă făcea sa conştientizez faptul că ne sărutam

Erau ambele tale mâini pe chipul meu

Şi sentimentul de calm în care mă înnecam.

Nu auzeam nimic,nu simţeam nimic şi totuşi toată fiinţa mea era cutremurată,

Devastată de prima şi ultima noastră apropiere…

În momentul în care te-ai îndepartat am observat că ochii îţi erau plini de lacrimi.
Am început să plâng şi ai continuat să mă ţii strâns în braţe,

Ştiind că în curând va trebui să îmi dai drumul defintiv…