drumeş - elevul dima dintr`a şaptea

paginile 1-100 din primul volum.
flori de vorbe smulse din maculator.

"dealul se ridica in spatele conacului arata ca o matahala uriasa gata sa se napuesteasca deasupra mea"

"ma uit cum soarele rasare de sub pamant. e rosu ca arama topita si toata bucata de cer din jurul lui e de jaratec."

"de aseara cad primii fulgi de zapada. vantul nu le da pace deloc, ii poarta pretutindeni, pana ametesc si pe urma ii imbranceste in noroi"

"o risipa de verdeata si culori care te faceau sa te crezi intr`o lume de vis"
"iarna s`a topit odata cu hlamida ei alba. azi soarele sclipeste vioi in vazduh, cu puteri noi. pomii stau sa infunzeasca si se simnte ceva nelamurit, plutind peste intreaga fire. sunt cand vesel cand trist. uneori imi vine sa strig si sa zburd ca un copil. ah, daca as putea sa zbor pe insuna fermecata,sa ma ametesc in mireasca ei de primavara"


"a inceput sa cante cu glasul subtire si argintat. ca beteala unei mirese"

"si zilele sun curate ca in palma"

"cand iubesti esti serios fara sa vrei, caci durerea nu rade"
"l`amour n`est jamais plus fort que quand il sent qu`il va a ce qui le fera souffrir"
"ceva supraomenesc, un imn cu trambite de ingeri, o simfonie de chemari intraripate, o ruga cu note lungi de vraja, sau brate nevazute de sepie care s`o inlantuie tainic infiorand`o toata si aducand`o pe covoare de curcubeu, la altarul dragostei noastra, pentru marea jertfa"
"cel mai mare omagiu pe care poti sa`l aduci dragostei e s`o ascunzi cat mai bine"